Senzational – Vedeniile Sorei Crestine Elena in Biserici

Senzational - Vedeniile Sorei Crestine Elena in Biserici
  • Senzational – Vedeniile Sorei Crestine Elena in Biserici

  • Views 42

  • Downloads 1

  • File size 176KB
  • Author/Uploader: romeo1966

Dumnezeieştile vedenii arătate maicii Elena, în timpul Sfintei Liturghii şi ale tuturor slujbelor săvârşite de către cucernicii preoţi în Sfânta Biserică Ei (preoţii), au primit dar de la bunul Dumnezeu de a deschide Împărăţia Cerurilor şi de a lega şi dezlega neputinţele noastre şi păcatele pământeşti, astfel Măicuţei Elena, i s-a spus: „În Sfânta Biserică, în timpul Sfintei Liturghii, coboară Sfintii Îngeri şi Sfintele Duhuri Cereşti învrednicite să transforme, prin lucrări tainice pâinea şi vinul în Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Domnului Iisus Christos”. Să luăm aminte de vorbirea măicuţei: La începutul Utreniei, vede cum intră în Sfântul Altar doi Sfinţi Îngeri, dând ajutor la preot (totul în mod nevăzut), să îmbrace Sfintele Veşminte. Biserica apare în acel moment, mult mărită, dispărând zidurile şi căpătând o formă spirituală. Văd cu ochii spirituali (sufleteşti) atunci când părintele citeşte prima Evanghelie a Utreniei. Biserica se luminează, ca şi cum ar răsări un soare. Când preotul iese cu Sfânta Evanghelie să o pună în mijlocul Sfintei Biserici, văd deasupra mâinilor lui, două mânuţe mici, ţinând de Sfânta Evanghelie. Preotul face trei închinăciuni, moment în care apare Sfântul Înger Păzitor al preotului, acesta, cînd săruta Evanghelia îi aminteşte preotului despre înscrierea biletului de călătorie veşnică. Când preotul intră în Sfântul Altar, Îngerii fac înscrierea veşnică. Acelaşi lucru îl fac şi Îngerii mirenilor, când sărută Sfânta Evanghelie. Când dăm liturghie (pomelnic, prescure şi lumânare aprinsă şi le primeşte preotul în Sfântul Altar), un Sfânt Înger, face înscrierea biletului, respectiv Sfânta Proscomidie, scoţând numele celor pomeniţi, se formează o steluţă urmată de o panglică, ce alunecă spre Cer. Lumânarea pusă în sfeşnicul Bisericii din Cer. De asemenea, banii care se dăruiesc, prin mijlocirea Sfântului Înger, urcă spre Cer, tot într-o aură şi se pun în visteria templului Lui Dumnezeu, cum au fost primiţi cei doi bănuţi ai văduvei, fiind socotiţi bani de la Sfânta Liturghie. Acestea toate se petrec în timpul ecteniilor ce se rostesc până începe Sfânta Liturghie. Când preotul iese în mijlocul Bisericii (în timpul Sfintei Liturghii) cu Evanghelia, văd Sfânta Evanghelie mare şi luminoasă, ţinută de două mâini mari, mâinile Domnului Iisus Christos (care nu mai sunt mici ca la început), din care se revarsă raze de lumină. Când preotul intră în Altar cu Sfânta Evanghelie şi rosteşte cuvintele: „Slavă Celui ce ne-a arătat Lumina!” după care invocă Duhul Sfânt cu mâinile ridicate în sus, o mare lumină se revarsă. Apoi, pe masa Sfântului Altar, se coboară trei scări formate dintr-un material alb şi luminos, ca un nor. După coborârea scărilor, preotul rosteşte ecteniile. În vederea începerii Sfintei Liturghii, coboară de Sus darul preotului, care are forma unor cununii din care ţâşnesc raze de lumină. Acest dar, este ţinut de doi sau trei Îngeri, după vrednicia preotului şi se aşează deasupra capului, cu un cot mai sus de creştet. Dacă preotul este mai puţin vrednic, darul este ţinut de doi Îngeri într-o parte a capului şi mai sus (mai ales cei dornici de înavuţire şi la cei învrăjbiţi, dar şi la cei cu gânduri împărţite). După începerea Sfintei Liturghii, preotul nu mai are voie să părăsească Sfântul Altar, chiar de i-ar arde casa, decât numai la cerinţele Sfintei Liturghii. La preoţii nevrednici care fumează şi sunt bărbieriţi, cei doi Îngeri care ţin de dar, sunt foarte trişti (căci în barbă le stă toată puterea de dar). La preoţii vrednici, darul stă mai aproape de cap şi este ţinut de patru Sfinţi Îngeri. În timpul mişcărilor făcute de preot în Altar, darul se menţine deasupra capului, cu deosebire la Sfântul Arhiereu, la care darul este ţinut de o ceată mare de Sfinţi Îngeri. Când preotul iese cu Sfânta Evanghelie, la tămâiat şi când iese cu Sfintele Daruri, darul este ţinut deasupra uşilor Împărăteşti de către Sfinţii Îngeri. Darul preoţesc a fost dat prin Sfântul Altar şi în Altar rămâne până când se va ridica harul. Când preotul intră cu Sfintele Daruri în Altar, iar se aşează darul deasupra capului preotului şi acest dar îi dă puterea să nu ostenească, ţinere de minte şi tot ceea ce trebuie pentru desăvârşirea Sfintei Liturghii. 1

Şi mai văd visteria inimii fiecăruia şi căsuţa sufletului fiecăruia de la Arhiereu, preot, călugăr, până la ultimul mirean. Visteria inimii o văd ca valurile unei ape când luminată, când întunecată, după cum îi este gândul şi spunându-i de către Sfântul Înger la ce se gândeşte, adică la bine sau la rău. Căsuţa sufletului o văd deasupra inimii, cum sunt chivoturile de la masa Sfântului Altar, biruinţa în mijlocul Bisericii, văd sufletul ca o păsărică şi căsuţa este cu patru luminiţe aprinse în patru părţi, în formă de cruce, ce sunt ca patru lumânări aprinse. La unii, văd patru lumânări aprinse, la alţii văd trei, la alţii două sau una, iar la alţii întuneric şi lumânările aici se vor aprinde, aici se vor stinge, după cum îi frământă inima. După aceea, văd cum pe scara din dreapta, coboară cele Şapte Sfinte Taine, bărbaţi ca diaconii, cu stihar, care sunt de aceeaşi vârstă şi neînchipuit de frumoşi, toţi fac câte trei închinăciuni în faţa mesei din Sfântul Altar, la dreapta, la spate şi la stânga, în total 12 metanii şi se aşează în spatele Sfintei Cruci din Altar. Aceşti şapte bărbaţi, sunt cele Şapte Sfinte Taine ale Sfintei Biserici. Apoi, prin partea dreaptă, coboară 12 cete de câte 12 Îngeri fiecare cu câte două aripi, îmbrăcaţi în roz, toţi fac metanii în cele patru părţi ale mesei din Sfântul Altar şi trec fiecare la misiunea sa. O parte dă cădelniţa la preot, o parte scrie pe fiecare ce vine la Biserică, o parte trece cu cântăreţii la strană, dar stau mai sus de strană. Când se rostesc ecteniile ce se fac înainte de ieşirea cu Sfânta Evanghelie, văd că pe scara din mijloc se coboară Duhul Sfânt, în formă de porumbel, cu nişte ochi ca de om, ce varsă raze de lumină orbitoare. La preoţii cu barbă şi vrednici se aşează pe umărul drept, iar la cei nevrednici stă mai sus, tot mai sus, în partea dreaptă foarte întristat. Când se începe citirea Sfintei Evanghelii, Sfânta Biserică se luminează foarte mult. Văd că pe scara din mijloc se coboară Domnul Iisus Christos, ca un copil mic, până în dreptul Sfintei Cruci, de pe masa Sfântului Altar şi o ia către Sfânta Proscomidie şi nu-L mai văd până când iese cu Sfintele Daruri. La ieşirea cu Sfânta Evanghelie, cele patru cete de Sfinţi Îngeri, vin în jurul preotului şi pe Evanghelie, văd mâinile Domnului Iisus Christos, vărsând raze deasupra preotului. Cele Şapte Sfinte Taine, stau în genunchi precum şi lumea, până când preotul intră în Sfântul Altar şi rosteşte: „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Christos!”. Apoi Ingerii se apropie de preot şi cântă răspunsurile la Sfânta Liturghie, împreună cu strana. După citirea Ecteniilor, preotul dă binecuvântarea, făcând trei metanii mari, călugăreşti. Stând în spatele Sfintei Cruci până la pământ, cum fac călugării, fără să îndoaie genunchii. După aceste trei închinăciuni, se luminează tare la faţă şi se aşează în genunchi. Şi nevrednica de mine, după Sfintele Puteri, stau ghemuită şi nu mă scol până se citeşte Sfânta Evanghelie. Când începe cântăreţul să citească „Apostolul”, văd că pe strana din dreapta, se coboară cei 12 Apostoli, îmbrăcaţi ca pe vremuri. Şi Sfinţiile Lor fac tot trei metanii ca şi Sfintele Taine, dar călugăreşti, tot în 4 părţi ale Sfântului Altar, stând tot în genunchi, când se citeşte Sfânta Evanghelie. Când preotul citeşte, zice: „Câţi sunteţi chemaţi”, văd cum Sfinţii Îngeri dau afară pe cei necredincioşi din Biserică. Toţi cei care sunt necredincioşi, sunt frământaţi de grijile pământeşti, legaţi de plăcerile lumeşti, fumători, jucători sau cu cravata la gât (cravata simbolizează ştreangul lui Iuda), alţii poartă barbă şi nu le este îngăduit si nici femeilor cu capul descoperit. Uneori nu îi dă afară, dar îi înconjoară Îngerul cu un nor negru şi nu mai văd în Biserică decât o mână de oameni. Apar apoi, după ce preotul termină această Evanghelie. Când se cântă: „Ca pe împăratul tuturor să-l primim”, Sfânta Biserică se luminează foarte tare, ca un soare puternic. Pe scara din mijloc a Altarului, se coboară Sfinţii Serafimi în 12 cete, cu câte 6 aripi, câte 12 în fiecare ceată, formează deasupra Altarului o Strană Cerească şi cântă această cântare toţi în genunchi. După această cântare, sunt acoperiţi cu un nor negru necredincioşii din Biserică şi nu mai văd decât o mână de oameni.

2

Când se cântă: „Toată grija cea lumească să o lepădăm”, coboară în centrul Bisericii pe scara coborâtă din Altar, 12 cete de Heruvimi, şase cu câte 6 aripi şi şase cu câte 4 aripi. Când preotul cere iertare şi face plecăciune în faţa Porţilor Împărăteşti, fac plecăciuni cu preotul şi Sfinţii Serafimi şi trec cu preotul Sfânta Procomidie. Văd pe Domnul Iisus Christos, ca un Prunc Născut, în Sfântul Potir şi cu Sfintele sale brate întinse în formă de cruce. Când preotul ia Sfântul Potir, Îngerii, Serafimii, pun toţi mâinle pe el, peste mâinile preotului. Nu se vede decât faţa preotului. Din Potir, Domnul Iisus revarsă o mare strălucire. Când iese cu Sfântul Potir în mijlocul Bisericii, Domnul Iisus stă cu braţele întinse şi priveşte lumea din Biserică, care este în genunchi. Când se citeşte pomelnicul cu enoriaşii cei vii şi apoi cei morţi, dacă lumea stă nepăsătoare, vorbeşte, stă pe scaune, Domnul Iisus se întristează şi în unele Biserici, îl văd cum se întoarce cu spatele la oameni şi faţa la Altar. Când preotul termină pomelnicele, se întoarce cu faţa la oameni, dar foarte trist. Am văzut că în unele Biserici, preotul atinge cu Sfântul Potir, capetele oamenilor. Văd că din Sfântul Potir dispare Domnul Iisus şi mare tristeţe şi supărare fac acei preoţi Domnului Iisus. Mare greşeală fac acei preoţi şi aspru vor fi judecaţi pentru această înrdăzneală a lor. Acestea sunt Sfinte Vase şi nu trebuie atinse de muritorii Pământului, care sunt plini de toate păcatele, pe care nici preoţii nu le cunosc. Când preotul intră în Sfântul Altar cu Sfintele Vase, atunci Sfinţii Îngeri înconjoară pe Domnul Iisus şi fac plecăciuni până la pământ, în jurul Sfintei Mese. După ce se fac aceste plecăciuni, nu-L mai văd pe Domnul Iisus în Sfântul Potir, până se zice: „ Luaţi, mâncaţi…”, când apare din nou, în acel moment cele 12 cete de Sfinţi Îngeri, fac rugăciuni până la pământ, cu semnul Sfintei Cruci. Mai văd că în timpul Ecteniilor, până la Crez, Sfinţii Apostoli îşi iau drumul lor pe scara pe care au venit. Atunci când preotul zice: „Uşile, uşile…” şi strana zice „Crezul”, văd cum Sfinţii Îngeri, cei cu două aripi, stau în genunchi, Sfinţii Serafimi fac plecăciuni şi fac semnul Sfintei Cruci cu capul şi cu corpul la fel ca preoţii. În acest moment, cele Şapte Sfinte Taine dispar şi apar iarăşi la Sfânta Împărtăşanie, apoi pleacă pe scara pe care au venit, fie mulţuimiţi sau nu, după cum este vrednicia preotului. Dacă preotul este vrednic, pleacă mulţumiţi şi veseli, dar vai de preotul bărbierit, cel fumător, cel ce dă la rele, care merge la petreceri, care nu ţine Sfintele Posturi de peste an. Atunci, cele Şapte Sfinte Taine, pleacă întristate sau dacă este vrednic, cum spuneam, pleacă mulţumite şi vesele. În momentul în care preotul zice: „Sus să avem inimile” şi corul răspunde „Avem către Domnul”, atunci cele 12 cete de Sfinţi Serafimi, se formează în cete, aşa cum au venit şi îşi iau drumul către Cer, pe scara din mijloc pe care au venit. Sfinţii Îngeri, cei cu câte 2 aripi, se ridică din genunchi, apoi merg prin biserică, pe deasupra tuturor celor aflaţi în Sfânta Biserică, în acel moment, şi scriu pentru fiecare persoană, un „sfânt bileţel”, cu purtarea lui în biserică. Vai… de femeile rujate şi descoperite pe cap, că atunci dispare chipul de pe icoană şi apare după aceia. Vai… de bărbaţii care nu au semnul bărbăţiei, mustaţa, că nici de aceştia nu se pot apropia Sfinţii Îngeri, nescriindu-le biletul, ca şi când nu ar fi fost în biserică, în acea zi. La mirenii care poartă barbă, Sfântul Înger nu se poate apropia, întrucât, barba este un semn pe care numai preoţii o pot purta, de asemenea, călugării şi pusnicii. Îmi mai spune Sfântul Înger, că: „pe bilet le-am scris purtarea necuviincioasă”. Când preotul zice: „Cântare de biruinţă cântând…” şi apoi „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu”, în acel moment, ca un mare cutremur se face în biserică şi în zbor văd pe Domnul Iisus cu capul mic în Sfântul Potir, care face 4 plecăciuni în cele 4 părţi, în formă de cruce, frângându-se de la mijloc, umplându-se Sfântul Potir cu sângele, apoi se ridică o mare strălucire pe scara din mijloc, cu Sfintele Puteri Cereşti. La capătul scării, Îl primeşte Maica Sfântă, Îl ia în braţe până la terminarea cântatului şi toţi stau un genunchi.

3

Când strana cântă: „Pe tine Te lăudăm…”, coboară din Cer, ca nişte nori luminoşi şi umple toată biserica în nori, sunt foarte mulţi Sfinţi Îngei, nu se pot număra. La cuvântul preotului: „Mai ales pentru Sfânta Preacurată şi Preabinecuvântată, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria”, văd cum se coboară Măicuţa Domnului pe scara din mijloc, înconjurată de o mare ceată de Sfinţi Îngeri. În momentul în care se cântă AXIONUL, văd cum fac plecăciune Sfinţii Îngeri şi Maica Domnului. După terminarea AXIONULUI, eu cad într-un somn, încât trebuie neapărat să mă sprijin de cineva şi aşezată pe un scaun. Capul şi de la brâu în sus, îmi amorţeşte. Mi s-a spus, că este somnul Vedeniilor. Când sunt în acest somn, mi se arată Sfinţii, dar foarte repede, aşa, ca într-un film, iar Maica Domnului şi Sfinţii Îngeri, pregătesc coroniţa pentru cei ce sunt în biserică. Când corul cântă: „Tatăl Nostru”, văd foarte clar cum Maica Domnului şi Sfinţii Îngeri, ţinând câte o coroniţă din flori, după anotimp şi după praznic, le pune pe capetele oamenilor, în biserică. Când se rosteşte: „Capetele voastre Domnului să le plecaţi…”, celor care stau în genunchi şi sunt cu toată fiinţa şi cu sufletul la Sfânta Liturghie, li se pune coroniţa, iar la ceilalţi, nu. Când preotul începe predica, eu văd de ce duh este stăpânit şi cum este frământat de diferite gânduri care-l muncesc, îi văd şi căsuţa sufletului, dacă este luminată sau întunecată. Văd de asemenea, şi Sfântul Înger al fiecărui creştin, cu biletul de călătorie al vieţii veşnice care a fost completat cu tot ce a făcut de când a venit la Sfânta Biserică. Miruirea este ştampila ce se pune pe biletul fiecăruia, dar trebuie neapărat să prinzi scoaterea Sfintei Evanghelii. La Sfintele praznice împărăteşti: Sf. Vasile, Sf. Ioan, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru şi Pavel, etc. iau parte şi Sfinţii respectivi, iar la Sfânta Liturghie, de Crăciun, Sfântul Altar se transformă într-o peşteră, exact ca staulul din Betleem, iar Domnul Iisus, în chip de prunc aşezat în fân, în ieslea vitelor şi învelit în scutece. Văd cum Sfinţii Îngeri în văzduh, cântă nespus de frumos. I s-a spus Măicuţei, că nu este bine să se împărtăşească în ziua de Crăciun, căci „atunci Domnul vine şi nu se jertfeşte”. La Sfânta Bobotează, în Sfânta Biserică se vede râul Iordanului, dar cu totul schimbat, cu treptele de marmută şi prin văzduh Sfinţii Îngeri fără de număr, cântând cântări de Slavă Lui Dumnezeu. Cerul pare deschis şi văd cum Duhul Sfânt se pogoară, iar Sfinţii Îngeri înmuindu-şi aripile în apă şi stropind cu apă, mai întâi pe preot şi apoi pe toţi creştinii. De Buna Vestire, văd un Sfânt Altar nespus de frumos şi pe Maica Domnului, stând în genunchi, într-o frumuseţe nemaivăzută, iar pe Sfântul Arhanghel Gavriil, rostind cuvintele de la Sfânta Evanghelie de la Luca. De Florii, văd popor mult adunat în templul din Ierusalim şi pe Domnul nostru Iisus Christos, pe mânzul asinic şi lumea toată punând crengi verzi în calea Lui. Începând cu Săptămâna Mare, văd toate momentele ce s-au petrecut atunci. Sfânta Împărtăşanie din Joia Mare, este valabilă un an de zile şi este foarte bine să se dea de pomană în această zi mare, întrucât este foarte bine primită. În Vinerea Mare, să se dea 24 de lumânări, pentru cele 24 de vămi din văzduh, de asemenea, tot 24 de lumânări, pentru cei sinucigaşi. Pentru cei nespovediţi şi neîmpărtăşiţi, să se plătească în numele a 9 oameni, liturghie a câte 3 prescuri şi astfel le-a câştigat spovedania şi împărtăşania, de asemenea, câştigându-le luminarea prin Marele Duh al Bunului Dumnezeu. Fiecare om trebuie să aibă cel puţin 24 de spovedanii, ca să poată trece cele 24 de vămi.

După ce Domnul Iisus, a distrus Iadul cu puterea Sfintei Cruci, astăzi se ţine o frumoasă datină creştinească, ca la Sfintele Paşti să iasă preotul de trei ori cu Sfânta Cruce în uşa bisericii. Foarte bine fac acei preoţi. Maicii Elena, i s-a spus că la 5.555 de ani, Domnul Iisus Christos, a distrus Iadul şi a scos sufletele din robia satanică, tot atunci au fost scoşi şi Adam şi Eva. Maicii i s-a spus, că a doua înşelare a fost 4

şi mai grea, nu ca cea din Rai. Atunci ne-a blestemat Dumnezeu. Iată, a doua înşelare: După ce Bunul Dumnezeu a scos pe Adam şi Eva din Rai, satan li s-a arătat cu o cărămidă în mână, a iscălit numele lui Adam pe cărămidă şi a zis: „Acum mă duc să pun piatra fundamentală a împărăţiei mele şi nimeni să nu o poată strica, decât cu preţ de sânge” şi după aceia, satan s-a făcut nevăzut. Dumnezeu s-a arătat şi i-a zis lui Adam: Te-a înşelat Eva pentru a doua oară. Blestemat este pământul din pricina ta, spini şi pălămidă să crească pe ogoarele voastre, Eva în dureri să facă copii, iar tu Adame, cu sudoarea frunţii să-i creşti. Necazul să se ţină de tine, până vei intra în Pământul din care ai fost făcut. Fericiţi cei ce mor în ziua de Paşti şi până în Dumnica Tomii! – că în această perioadă, Vămile sunt desfiinţate, iadul închis, iar Raiul este deschis pentru toţi, inclusiv şi pentru cei păcătoşi, aceasta este o garanţie din partea Lui Dumnezeu, cu ocazia Învierii. Din momentul în care preotul zice: „Veniţi de luaţi Lumină”, deodată Sfânta Biserică ia legătura cu Cerul şi toate Sfintele Puteri Cereşti, iau parte la săvârşirea Sfintei Liturghii. Ceea ce s-a petrecut acum 2.000 de ani, se petrece acum, în Sfânta Biserică Ortodoxă, din acest moment nimeni nu mai stă în genunchi, până în duminica Tomii. La cununii: văd de asemenea, că se petrec lucrări tainice: atunci când preotul pune pe capul tinerilor coroanele, văd cum un Sfânt Înger îi încinge pe tineri cu un brâu, făcând din ei un singur trup. Dar…, după ce ies din bisrică şi se începe petrecerea nunţii cu jocuri şi beţii, satana se amestecă printre ei, tăind legăturile făcute de Înger şi din luminaţi… încep să se întunece treptat. La botez: văd cum se coboară Duhul Sfânt la Sfânta Slujbă a părintelui şi sfinţeşte apa şi pruncul, dărunindu-i un Sfânt Înger Păzitor. La înmormântare: atunci depinde de starea omului, dacă a trăit în toate cele rele, vede pe satana, care îi ia sufletul şi Sfântul Înger Păzitor plânge în urma lui. Când se face pomana de 6 săptămâni, Sfântul Înger îi spune măicuţei ce trebuie făcut, ca să-l scape din mâna lui satan. Vede cum sufletul se prezintă la toate parastasele. La glasul preotului, satana este obligat să-l aducă la parastas, dar nu-l lasă să-şi ia darul, când se face legănarea la „Veşnica pomenire!” şi „Aleluia!”. Atunci Sfântul Înger, îi spune maicii ce-i trebuie şi prin marele dar al părintelui, îl poate scăpa din mâinile satanei. Dar trebuie să ştie ce să facă. La spovedanie: dacă cei ce spovedesc, sunt vrednici şi mireanul este vrednic, vede deasupra potirului pe Domnul Iisus, iar în dreapta, Sfântul Înger Păzitor. La cel nevrednic, i se întunecă faţa şi dispare Domnul Iisus, iar Sfântul Înger se înalţă Sus… La cei vrednici, Sfântul Înger îi pune pe cap şi o flacără, ca două lumini unite, se luminează mâna părintelui şi faţa celui ce se împărtăşeşte; la cei nevrednici, când apare flacăra, o ia Sfântul Înger în palmă şi o aruncă în sus, luând vinul şi apa, ca o osândă. Vedeniile măicuţei Elena pe care le-aţi lecturat, au avut următoarele repercursiuni asupra Maicii Elena: prima vedenie a avut-o Maica Elena, într-o biserică din Bucureşti, situată în Calea 13 Septembrie, unde oficia părintele Spiridon Andreescu şi a fost în data de 14 septembrie 1941. Întrucât Maica Elena nu a vrut să spună nimănui ceea ce a văzut în Sfânta Biserică, a rămas mută timp de 9 zile. La a II-a atenţionare, a fost răpită timp de 30 de minute. A III-a oară, a fost înţepenită timp de 5 zile, fără a mai fi nevoie de nimic. A IV-a oară, a rămas oarbă 9 zile. Pe urmă, timp de 15 zile, nu a putut mânca nimic, fiind zi şi noapte în vedenii. Apoi în anul 1951, a fost răpită cu tot cu trup, timp de 3 zile dintr-o biserică de pe Valea Jiului, unde se afla, şi a fost dusă de către Sfântul Arhanghel Gavriil, în Grădina Raiului. Toate aceste dramatice încercări, au încetat în momentul în care a început să spună ceea ce a văzut. Aceste mărturii deosebite, se află în arhiva mânăstirii din Calea 13 Septembrie Bucureşti şi au fost confirmate în decursul acestor zeci de ani, de către o mulţime de preoţi vrednici şi de către o mulţime de mireni vrednici, trăind şi ei aceleaşi momente, ca şi Maica Elena. 5

Cunoaşteţi cu toţii, că în momentul în care pe Pământ se săvârşeşte Sfânta Liturghie, în acelaşi moment, are loc şi în Cer aceeaşi Sfânta Liturghie, săvârşită de către Sfintele Puteri Cereşti. Dacă pământenii ar putea vedea cum se desfăşoară o asemenea Dumnezeiască Sfântă Liturghie, ar îngheţa instantaneu şi ar rămâne muţi şi fără puterea de a se mişca sau scoate nici măcar un singur sunet. Smerenia, evlavia, dragostea şi Puterea Duhului Sfânt, care se revarsă în timpul Sfintei Liturghii Cereşti, întrece capacitatea minţii noastre de a ne putea imagina aşa ceva. Cântecele absolut divine care se aud în Ceruri la adresa Tatălui Ceresc, prin înalta lor vibraţie, nu ar putea fi suportate de o fiinţă umană. Câteodată, auzim glasuri de copii (spunem noi), cântând cântece de slavă în biserici, care sunt închise sau în care la acea oră, nu slujeşte nimeni. Ele sunt mici fragmente care ni se dau nouă, pământenilor „spre luare aminte”, spre înţelegere şi pentru a privi cu cea mai mare seriozitate Sfânta Slujba a Sfintei Liturghii. Să ne bucurăm, dragi creştini, de Dumnezeiasca Sfânta Liturghie, atâta timp cât trăim pe acest Pământ, întrucât ea este Salvarea şi Mântuirea noastră. Mergeţi în fiecare duminică la Sfânta Biserică! şi participaţi cu toată fiinţa dumneavoastră la Sfânta Liturghie, căci aşa cum spuneau Sfinţii Părinţi: „Ea este singura care mai ţine Pământul şi viaţa pe Pământ!”. Vă rog să luptaţi cu toată puterea fiinţei voastre de creştini ortodocşi pentru ca SFÂNTA LITURGHIE să nu fie NICIODATĂ, SUB NICIUN MOTIV – INTERZISĂ, aşa cum se pregăteşte în aceste timpuri pe care le trăim. Odată cu interzicerea săvârşirii Sfintei Liturghii pe Pământ … va disparea şi VIAŢA. Salvaţi cea mai scumpă avere a noastră, a creştinilor, căci de 2.000 de ani, Sfinta Lumină nu se aprinde decât la NOI, LA ORTODOCŞI! La nici o altă religie de pe Pământ, Dumnezeirea nu îşi manifestă Divinitatea într-un mod atât de vizibil şi evident – decât numai la Creştinii ortodocşi. Orice alt cuvânt este de prisos. Rugaţi-vă neîncetat pentru salvarea voastră şi a familiilor voastre! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

6